Thursday, April 24, 2008

Violenta asupra femeii in Coran

***Multi vor spune ca oriunde in lume barbatii isi bat femeile. Fapt adevarat dar ei merg in inchisoare pentru asta si platesc mare pret pentru aceasta. Dar cand Allah insusi ii invata pe barbati cum sa o faca cine ar trebui sa mearga in inchisoare! Allah sau barbatul musulman?
***Pe pamantul islamic este dreptul barbatului de a-si bate femeia asadar ea nu poate sa sune politia impotriva lui!
***Poate femeia sa isi bata sotul in Islam? Nu...de ce oare Allah a dat acest drept doar barbatilor musulmani?
***este clar ca islamul a fost facut de un om pentru un om.



Coranul in legatura cu bataia sotiei


[4/34]
Bărbaţii sunt mai presus decât femeile, fiindcă Dumnezeu le-a dat întâietate asupra lor şi fiindcă ei cheltuiesc din averi pentru ele. Femeile cinstite sunt pioase, păstrând în taină ceea ce Dumnezeu păstrează. Dojeniţi-le pe cele de a căror neascultare vă este teamă! Părăsiţi-le în aşternuturi! Loviţi-le! Nu le căutaţi însă gâlceavă, dacă vă dau apoi ascultare. Dumnezeu este Înalt, Mare.


Introducerea versetului emfazeaza ca sotul are superioritate asupra femeii. [4/34] incepe stabilind acest precedent. Inceputul incepe cu: barbatii sunt "superiori, barbatii au "autoritate", barbatii au" in grija" etc. Mohamed a plasat barbatul asupra sotiei; el este custodele ei si ea i se supune. Apoi Coran incepe sa aseze rolurile respective, apoi incepe lista progresiei lucrurile pe care tu trebuie sa le urmezi cand ai de a face cu o sotie neascultatoare, dar Coranul nu spune careeste prima si care este ultima astfel ca barbatul sa faca ultima sau prima cum musulmanii incearca sa explica atunci cand pui in discutie acest verset...

*** dojeneste-le :Sotii trebuie sa le dojeneasca verbal
*** parasiti-le in paturi: daca prima masura nu are efect sotul trebuie sa o lipseasca de sex pe sotia sa
***bate-le : daca ambele masuri nu isi fac efectul sotul este comandat sa isi bata nevasta.

Sotul, ca sef, creste presiunea asupra nevestei sale sa o aduca in stare de supunere lui. Daca bataia nu functioneaza atunci trebuie sa le divorteze. (Noteaza ca obedienta sotului nu este ceruta daca el ii ordona ca ea sa faca un pacat, ii cauzeaza durere fizica sau de ceva care este incapabila sa faca).


Contextul istoric al versetului Coranului [4/34]


Motivul (asbab al-nusul) in spatele "revelatiei" este detaliat de numerosi musulmani scolari. Citatul de mai jos vine de la comentariu lui Razi, "Al -Tafsir al kabir",

"O femeie s-a plans lui Mohamed ca sotul ei i-a dat o palma peste fata, (avea inca semnul in urma palmuirii). la inceput Mohamed i-a spus: " da-i inapoi"", dar apoi el a adaugat":" Stai sa ma gandesc la acest lucru". Mai tarziu, Alla s-a presupus ca a revelat 4/34, dupa care profetul a spus:" Noi am asteptat un lucru, dar Allah a vrut alt lucru, si ce vrea Allah este cel mai bine." [7]
Traditia -sunnah

Haditurile contin mai multe informatii in legatura cu bataia femeii in comunitatea islamica tarzie. haditurile islustreaza fetele relatiei intre sot si sotie si mentioneaza sau decupeaza violenta fizica impotriva sotiei. Voi cita cateva hadituri care demonstreaza pozitia inferioara a sotiei in casatorie si exact tipul de bataie al sotiei care a avut loc in timpul lui Mohamed, cu aprobarea lui. In cateva cazuri datorita lungimii voi cita doar cateva portiuni ale haditului


Acest hadit din
Bukhari 8, vol 7, nr. 715, detaliaza bataia sotiei:

"Povestita de Ikrima: Rifaa si-a divortat sotia pe care apoi a casatorit-o Abdur -rahman. Aisha a spus ca femeia a venit purtand un val verde si s-a plans ei (aishei) si i-a aratat pata verde de pe piele cauzata de bataie. Era obiceiul femeilor de a se suporta una pe alta, asa ca atunci cand mesagerul lui Allah a venit, Aisah a spus, " Nu am vazut nici o femeie suferind atat de mult ca femeia credincioasa. Priveste! Pielea ei este mai verde decat hainele ei! cand Abdur- Rahman a auzit ca sotia lui a plecat la profet, el a venit cu cei doi fii de la cealalta sotie. Ea a spus, " Pe Allah, O apostol al lui Allah Nu i-am facut nici un rau, dar el este impotent si nefolositor pentru mine, "tinand si arantand franjurile hainei ei. Abdur- rahman a spus, "Pe Allah, O mesagerul lui Allah! Ea a spus o minciuna. sunt puternic si o pot satisface, dar ea este neascultatoare si vrea sa plece din nou la Rifaa. "Mesagerul lui Allah i-a spus, " Daca aceasta iti este intentia atunci afla ca el iti este nelegal sa te casatoresti cu Rifaa doar daca Abdur- Rahman are relatii sexuale cu tine. " Profetul a vazut cei doi baieti cu Abdur- Rahman si l-a intrebat,
"Ei sunt fii tai?" Abdur - Rahman a raspuns , " Da" Profetul a spus, tu sustii ce ai sustinut(ca este impotent?" Dar pe Allah, acesti baieti ii seamana cum o cioara seamana cu o cioara."



Sa notam cateva idei din acest hadit

1) O femeie a fost batuta de sot din cauza dezacordului marital. Femeia nu a comis sex ilegal. Ea a fost batuta si bruscata pentru ca ea nu s-a "supus" si el a crezut ca ea vrea sa se reintoarca la primul sot

2)Aisha a spus ca " nu am vazut nici o femeie mai suferinda decat femeia credincioasa. Iata! Pielea ei este msi verde decat vesmantul ei!"

Femeia a fost rau ranita. Pielea ii era verde. Aisha si-a dat seama ca femeia musulmana este mult mai suferinda (de la bataie) decat femeile nemusulmane. Musulmanii de astazi sustin ca islamul da femeilor drepturi, dar Aisha, "mama credinciosilor" a spus contrariul! Ea a spus ca femeia pagana este tratata mult mai bine!

3) Mohamed nu l-a certat pe barbat pentru ca si-a batut nevasta. De fapt , el i-a reprosat femeii ca i-a spus lui Abdur- Rahman este impotent. Chiar daca ea a fost ranita si batuta Mohamed a acceptat acest lucru pentru ca pentru Mohamed aceasta nu era abuz. In ochii lui Mohamedea a meritat sa fie batuta.

Urmatoarele sunt un numar dediferite hadituri despre bataia sotiei. Inca o data, am editat doar cateva datorita lungimii.

ABU JAHM, UN CUNOSCUT VIOLENT SOT

Sahih Muslim 9, book 9, nr. 3512,
Book 9, number 3527,

Cand perioada mea de 'Idda s-a terminat, i-am mentionat [Mohamed] ca Mu'awiya b. Abu Sufyan si Jahm au trimis propunere de casatorie cu mine, dupa care mesagerul lui Allah a spus:" Incat pentru Abu Jahm, este foarte rau cu sotiile, si dupa Mu'awiya, el este un om sarac fara proprietati; casatoreste-l pe Usama b. Zaid. M-am opus dar el a spus inca o data. Casatoreste-l pe Usama; asa ca l-am casatorit pe el. Mesagerul luiAllah a binecuvantat acolo si am fost invidiata de altii.

Sa iti disciplinezi sotia a fost destul de important in islam daca Abu Dawud a devotat un mic capitol bataii sotiei in colectia lui de hadituri. Mai jos sunt doua:

CHAPTER 709 ON BEATING WOMEN

Sahih Muslim book11 ,#2141
Iyas Dhubab a relatat ca apostolul lui Allah a spus." Nu va bateti servitoarele", dar cand Umar a venit la apostolul lui Allah si a spus: "Femeile au devenit indraznete impotriva sotilor lor", el (profetul), a dat permisiunea de a le bate. Apoi multe femei au venit la familia apostolului lui Allah plangandu-se impotriva sotilor lor. Asa ca apostolul lui Allah a spus, " Multe femei au venit in jurul familiei lui Mohamed plangandu-se impotriva sotilor lor. Ei nu sunt cei mai buni printre voi."

Sahih Muslim Book11, #2142

Umar a relatat ca Profetul a spus:" Un om nu poate fi intrebat de ce isi bate sotia".


Sotiile lui Mohamed Aisha si Hafsah

Fiind sotia lui Mohamed trebuie sa fi avut multe avantaje. totusim chiar Aisha si hafsa (cele doua sotii ale lui Mohamed) erau fizic disciplinate de Mohamed. Noteaza ca in fiecare caz cand Aisha este lovita ea a fost casatorita cu Mohamed si ea probabil era mai tanara de 16 ani.

Sahih Muslim, Book 4, #2127:


Cand a fost randul meu pentru Mesagerul lui Allah sa petreaca noaptea cu mine, el s-a intors pe partea lui, si si-a pus mantaua si a luat papucii si i-a pus langa picioarele lui, si si-a intins salul pe coltul lui si s-a intins pana el a crezut ca eu am adormit. El a luat mantaua incet si si-a pus papucii incet, si a deschis usa si a iesit afara si apoi a inchis-o incet. Eu mi-am acoperit capul cu un cal si mi-am elgat la mijloc capotul, si am mers afara sa il urmaresc pana cand a ajuns la Baqi'. El a stat acolo pentru mult timp. El apoi si-a ridicat mainile de trei ori, si apoi s-a intors si eu la fel m-am intors. El a marit pasul si eu am marit pasul. El a inceput sa fuga si eu am inceput sa fug. El a venit (in casa) si eu am cenit (in casa). Totusi, eu am intrat inaintea lui (in casa), si m-am intins in pat, el (Profetul) a intrat (in casa) si a spus: De ce, O Aisha, esti fara respiratie? Am spus: Nu am nimic. El a spus: Spune-mi sau Subtle si Aware ma vor informa. Am spus: Mesagerul lui Allah, de ce mama si tatal meu sunt motiv pentru tine, si apoi (i-am spus intreaga istorie). El a spus: A fost intunericul (umbrei ) care am vazut-o in fata mea? Am spus : Da. El m-a lovit in piept care mi-a cauzat durere, si apoi a spus: Tu nu gandesti ca Allah si apostolul lui nu vor proceda just cu tine?...

Sahih Muslim, Book9, #3506:

Jabir b. Abdullah a relatat: Abu Bakr a venit si si-a cerut permisiunea sa il vada pe Mesager. El a gasit oameni sezand la usa lui si nimeni nu a avut permisiunea, dar i-a fost data lui Abu Bakr si el a intrat inauntru. Apoi a venit Umar si si-a cerut permisiunea si i-a fost data lui, si l-a gasit pe Apostolul lui Allah stand suparat si tacut cu nevestele in jurul lui. El (hadrat Umar) a spus" As vrea sa spun ceva care sa il fac pe apostolul lui Allah sa rada, asa ca el a spus: Mesager al lui Allah, as fi vrut ca tu sa vezi fata Kaharijei cand ea mi-a cerut bani, si m-am ridicat si am palmuit-o pe gat. Mesagerul lui Allah a ras si a spus: Ele sunt in jurul meu dupa cum vezi, cerand mai multi bani. Abu Bakr s-a ridicat si a mers la Aisha si a palmuit-o dupa cap, si Omar s-a ridicat inaintea hafsai si a palmuit-o spunandu-i: Tu ceri de la Apostolul lui Allah ceea ce nu are. Ele au spus: Pe Allah, noi nu cerem Apostolului lui Allah ceea ce nu are...

mohmad wives strikes! And allah called 911
mohmad wives going crazy for mohmad having sex around so allah sent the rescue team !


Bukhari volume 8, Book 82 #828


Povestita de Aisha: Abu bakr a venit in fata mea si m-a lovit cu violenta cu pumnul si a spus, " Ai retinut oamenii din cauza lantisorului tau, " Dar am ramas neclintita ca si cum as fi fost moarta ca l-as fi putut trezi pe apostolul lui Allah caci lovitura a fost foarte dureroasa.

Bukhari volume 7, #132

Povestita de Zam'a, " Profetul a spus, " Nici unul din voi nu ar trebui sa isi biciuiasca sotia cum isi biciuieste sclava si apoi sa ai sex cu ea in prima parte a zilei".

Aceste patru hadituri ilustreaza ca lovirea femeii era acceptata de islamul timpuriu, In primul hadit Mohamed o loveste pe Aisha in piept care i-a "cauzat durere". Aceata actiune nu este "bataia sotiei" in sesnul cel mai strict, dar arata ca femeia poate fi lovita in orice circumstanta. Ego-ul lui Mohamed a fost provocat, el probabil speriat de faptul ca i-a vazut umbra noaptea tarziu. In mania lui el a lovit-o pe Aisha.

Contextul celui de-al doilea hadit este ca Mohamed a fostfoarte suparat pe sotiile lui! El aproape le-a divortat pe toate! ZPrietenii lui apropiati au venit sa il mangaie. Umar a mentionat ca el si-a lovit sotia pentru ca a cerut mai multi bani decat i-a dat si a avut. Mohamed a ras cand a auzit aceasta. Apoi el a punctat ca sotiile lui cereau mai multi bani. Ca rezultat, ambii tati erau nervosi si si-au lovit respectivele fiice. Disciplina fizica a fost folosita sa isi aduca sotiile in linie. Mohamed nu si-a lovit sotiile, dar a pus pe altii sa o faca.

In contextul celui de al treilea hadit Mohamed a intarziat munca campului ca sa caute lantisorul Aishei. Aceastea a facut lucrurile dificile pentru discipoli pentru ca nu mai era prea multa apa. Abu Bakr a lovit-o violent cu pumnul. In timp ce aceasta nu este "baterea sotiei" ea inca o data ilustreaza ca lovirea femeii, chiar daca era sotia lui Mohamed. era acceptata ca forma de disciplina.

Aceste hadituri da lumina referitor la viata islamica timpurie. Acestea ne-au aratat cum erau tratate femeile. scolarii islamici timpurii erau capabili sa deseneze prin aceste istorii si sa dezvolte sistemul de viata islamic si femeilor. Daca sotiile erau batute cu aprobarea lui Mohamed atunci practica a continuat. Femeile musulmane de astazi sunt plasate in aceeasi pozitie cum s-a intamplat cu sotia lui Rifa.

Taliban beating women in public




Traducere
http://www.investigateislam.com/english/index.php?option=com_content&task=view&id=71&Itemid=83







Tuesday, April 15, 2008

Friday, April 11, 2008

Este Dumnezeul Bibliei şi al Coranului acelaşi?

Islam si Biblia

Ori de cîte ori vorbim despre islam şi creştinism, apar aceaste întrebări: "Se închină creştinii şi musulmanii la acelaşi Dumnezeu? Este Dumnezeul Bibliei acelaşi cu cel al Coranului?" Ce ne face sa spunem "Nu" sau "Da"? În acest articol vom privi ce spune Biblia despre Dumnezeu şi apoi ce spune Coranul. Vom vedea că în unele privinţe Coranul adevereşte cele scrise în Biblie dar în acelaşi timp se şi contrazice. Haideţi să privim împreună.

Biblia mărturiseşte despre Sfînta Treime

Dumnezeu Sfintei Scripturi, Biblia, este UNUL şi se descoperă pe Sine în trei persoane. Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfînt. Nu 3 dumnezei care lucrează în unison, ci un singur Dumnezeu care se descoperă în trei persoane. Biblia ne relatează că:

"La început(atunci cînd nimic afară de Dumnezeu nu era prezent), Dumnezeu(ELOHIM) a făcut cerurile şi pămîntul. 2 Pămîntul era pustiu şi gol; peste faţa adîncului de ape era întunerec, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor. 3 Dumnezeu a zis: ,,Să fie lumină!“ Şi a fost lumină. (Gen 1:1-3)

Primul nume sub care Dumnezeu se descoperă în Vechiul Testament este ELOHIM. Cuvîntul "EL" înseamnă mare sau puternic şi se referă în Biblie la Dumnezeul Atotputernic. Cuvîntul "ELOHIM" este tradus în Vechiul Testament, "Dumnezeu." Terminaţia de la sfîrşit "HIM", este de asemenea importantă căci, în evreieşte, arată pluralul, adică trei sau mai multe persoane. Înseamnă oare ca există mai mulţi dumnezei? Nicidecum! Deuteronom 6:4 scrie "Domnul, Dumnezeul nostru (ELOHIM) este singurul Domn." Dumezeu Tatăl, Dumezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfînt sau Sfînta Treime. În Dumnezeu sînt trei persoane dumnezeieşti care sînt Unul şi acelaşi Dumnezeu. El este în acelaşi timp, o singură fiinţă şi trei persoane care sînt una.
Cînd încă nimic, din materia pe care o vedem şi o pipăim noi, nu exista, Dumnezeu era prezent. Cînd încă nimic nu exista Duhul Sfint, Duhul Lui Dumnezeu, sau Dumnezeu Duhul Sfint, era acolo. Îl vedem pe Dumnezeu Tatăl şi pe Dumnezeu Duhul Sfînt prezenţi şi lucrînd împreună la creaţie. Dar apare întrebarea: "Era, Dumnezeu Fiul, prezent la creaţie, era El atunci cînd nimic nu exista înafară de Dumnezeu?" Priviţi cum răspunde Sfînta Scriptură la această întrebare:

"La început era Cuvîntul(Isus), şi Cuvîntul(Isus) era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul(Isus) era Dumnezeu. 2 El(Isus) era la început cu Dumnezeu. 3 Toate lucrurile au fost făcute prin El(Isus); şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El(Isus). 14 Şi Cuvîntul(Isus) S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl. (Evanghelia dupa Ioan 1:1-3,14)

Dumnezeu a făurit creaţia Lui prin Cuvîntul Său. Aşa cum am văzut la Geneza 1:3 şi în tot capitolul, expresia cheie este "Şi Dumezeu a zis…". Dumnezeu a zis, sau a Cuvîntat, şi îndată apărea ceea ce spunea sau Cuvînta El. Dumnezeu Fiul, Domnul nostru Isus Hristos, era prezent la începutul începuturilor. Fiecare personă din Sfînta Treime a luat parte la facerea tuturor lucrurilor. Geneza 1:26 arată desluşit acest lucru:

"Apoi Dumnezeu a zis: ,,Să facem om după chipul Nostru( Nostru = Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt), după asemănarea Noastră; “ (Geneza 1:26)

Cuvîntul "Nostru", în acest capitol, nu ne arată numai o formă de politeţe(aşa cum susţin unii musulmani). Ci ne demonstrează că Dumnezeu în Persoana Sfîntei Treimi, era prezent acolo.Citiţi şi alte texte Biblice care ne învaţă despre Sfînta Treime. (Isaia 6:8, Isaia 48:16-17, Mat 1:18, Luka 1:35, Fapte 10:36, Rom 8:9-11, 1Cor 8:6, 1Cor 12:3-6, etc.)

Coranul neagă doctrina Trinităţii


După mărturisirea lui însuşi(Sura 2:97, 5:52), Coranul pretinde a fi o confirmare a Scripturilor precedente, adică Biblia. Totuşi el nu confirmă cele scrise de mai sus ci dimpotrivă se contrazice.

"Şi aceia sînt necredincioşi care zic: "Dumnezeu este al treilea din trei". Căci nu este Dumnezeu afară de unicul Dumnezeu, şi dacă nu se vor păzi să vorbească astfel , îi va atinge pe cei necredincioşi din ei o pedeapsă drureroasă." (Sura 5:77)

Muhamed face în acest verset o aluzie la Sfînta Treime şi ne numeşte, pe noi, cei care credem în Sfînta Treime, necredincioşi. Totuşi vorbele lui nu sunt adevarate. Pentrucă noi, creştinii, nu credem că "Dumnezeu este al treilea din trei", ci noi credem că Dumnezeu este UNUL(nu trei), care s-a descoperit şi se descoperă în trei Persoane, Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt. Sînt mai multe versete în Coran care atacă direct Sfînta Treime. Musulmanii nu pot să înţeleagă cum Isus poate fi Fiul Lui Dumnezeu. Aceasta este o barieră peste care le este foarte greu să treacă. De ce? Pentrucă în înţelegerea Coranului, Dumnezeu ar fi trebuit să aiba o soţie ca să poată avea un fiu. Deci cu alte cuvinte, Sfînta Treime ar fi trebuit să existe după formula :"Tatăl+Mama+Fiul". Toate lucrurile sunt luate din punct de vedere omeneşte. Aşa cum şi Nicodim vroia să înţeleagă naşterea din nou din punct de vedere omeneşte şi l-a întrebat pe Domnul Isus : ,,Cum se poate naşte un om bătrîn? Poate el să intre a doua oară în pîntecele maicii sale, şi să se nască?“(Ioan 3:4) Isus nu a fost născut sau creat pentru ca sa fie Dumnezeu Fiul , El…

Isus este Dumnezeu de la începutul începuturilor

Aşa cum am văzut mai sus în Ioan 1:1, Domnul Isus este de la început cu Dumnezeu şi El este de la început Dumnezeu. Isus Hristos Dumnezeu nu are un punct de pornire a existenţei Sale. Deci existenţa Lui nu a început atunci cînd S-a născut din fecioara Maria. Pentrucă,

"Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El."(Ioan 1:3)

Fecioara Maria a fost creată prin Isus, pentru că El este mai înainte de ea.



"El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întîi născut(arată nu un început ci o prioritate) din toată zidirea. 16 Pentrucă prin El au fost făcute toate lucrurile cari sînt în ceruri şi pe pămînt, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpîniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El. 17 El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El."(Col 1:15-17)
"El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, 7 ci S-a desbrăcat pe Sine însu-şi a luat un chip de rob, fãcîndu-Se asemenea oamenilor.(Fil 2:6-7)


Vechiul Testament şi profeţii ne descoperă că Isus Hristos este Dumnezeu.(Isaia 9:6, 7:14, 11:1-10)Cerul ne declară aceasta (Mat 3:17, Luka 3:22,). Noul Testament o confirmă (Luka 1:32, Evrei 1:8, Ioan 10:30, 1:1,14, Col 1:15). Diavolul o ştie (Marcu 5:6-10, Luk 4:41). Hristos însuşi mărturiseşte aceasta (Ioan 8:19, 10:30). Ucenicii au crezut aceasta ( Ioan 6:68-69, Mat 16:15-16), şi au mărturisit şi învăţat pe oameni.(Rom 1:9, 5:10, 8:3, 32, 2Cor 5:19). Cine este Isus pentru tine?


Coranul confirmă şi neagă Dumnezeirea lui Isus Hristos


Oare cum o carte ce pretinde a fi "de la Dumnezeu" poate să confimre ceva si apoi acelaşi adevăr să-l contrazică? Interesant nu? Tocmai asta face Coranul cu privire la Dumnezeirea Domnului Isus. Priviţi cu atenţie la versetul de mai jos: (cineva poate spune că aceasta este doar o tălmăcire a Coranului în limba română. Totuşi nu numai traducerea română ci şi toate celelalte se traduc în acelaşi fel aici, doar că la unele poate numărul versetului diferă)

"… Întradevăr, Mesia Isus, fiul Mariei este un trimis al lui Dumnezeu şi Cuvîntul Său pe care l-a pus în Maria şi duhul Său. Credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi nu spuneţi nimic despre treime, opriţi-vă de asta şi va fi mai bine pentru voi. Dumnezu e doar un unic Dumnezeu. Mărire Lui! El să aibă un fiu?…" (Sura Muierilor 4:169)

În acest loc din Coran, putem face o listă foarte interesantă despre Isus. Si anume:
Isus = Mesia
Isus = Trimis al lui Dumnezeu
Isus = Cuvîntul Lui Dumnezeu
Isus = Duhul lui Dumnezeu

Acetea sunt 4 caracterstici extraordinare pe care ni le dă Coranul şi care de fapt adeveresc Dumnezeirea Domnului Hristos. Toţi musulmanii spun: "Isus Mesia". Dar nici măcar nu ştiu că de fapt spunînd "Mesia" deja adevereşti Dumnezeirea Lui. "Mesia" este echivalentul lui "Hristos", ceea ce înseamnă "Unsul", sau "Cel ce avea să vină" să ne salveze de sub robia păcatelor. Dicţionarul Biblic spune că este şi o indicaţie la numele "Imanuel" adică "Dumnezeu este cu noi"(Isaia 9:6), ceea ce indica Dumnezeirea Lui. Deci spunînd Isus Mesia spui Isus Dumnezeu. A doua caracteristică de asemenea este adevarată cu privire la Isus, dar să ne oprim la cea de a treia. Isus este Cuvîntul lui Dumnezeu. Şi aici nu este unica dată cînd Coranul spune aceasta. Biblia de asemenea scrie că Isus este Cuvîntul lui Dumnezeu(vezi mai sus Ioan 1:1,14). Dumnezeu a creat totul prin Cuvîntul Său. A zis şi s-a făcut. Isus Cuvîntul Lui Dumnezeu, este Dumnezeul care a creat tot universul şi pe noi inclusiv. Ultima caracteristică îmi place foarte mult. Ea spune "Isus este Duhul Lui Dumnezeu". Gîndeşte-te, Dumnezeu are trup? Bine înţeles că nu. Dumnezeu este Duh şi aceasta ne-o mărturiseşte şi Biblia cînd spune:

"Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr."(Ioan 4:24)

Deci dacă Dumnezeu este Duh şi Isus este Duhul Lui Dumnezeu , cine este atunci Isus? Dacă nu ai înţeles vreau să te mai gîndeşti încă odată: Dumnezeu nu are carne şi oase ci este Duh. Isus este Duhul Lui Dumnezeu. Cine este Isus? Isus este ceea ce este şi Dumnezeu, adică Duhul Său, El este Dumnezeu! Slăvit Să-i fie Numele Lui! Însă aici intră Coranul în contrazicere. După ce a mărturisit toate aceste lucruri despre Domnul Isus, tot în acelaşi verset, spune "Credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său şi nu spuneţi nimic despre treime". Adeverind că Isus este Dumnezeu, el defapt a adeverit şi existenţa Sfîntei Treimi, totuşi după aceasta spune să nu spunem nimic despre treime… Nu vreau ca vizitatorii musulmani de pe acest portal să se supere, dar întreg Coranul este plin de astfel de contradicţii, ceea ce ne vorbeşte şi despre valoarea si valabilitatea acestei cărţi.
"Este Dumnezeul Bibliei şi al Coranului Acelaşi?" Bine înţeles că nu.
Dumnezeu să ne lumineze pe toţi în această privinţă şi să putem sta tari pentru adevărul Lui neschimbător.

Publicat la Ianuarie 28, 2008 de Preot Teodor la categoria Opinii |
Articole cu conţinut similar:

Islamul nu este o religie a păcii ci promovează ucidere


Imi dau seamă ca sunt mulţi care nu vor fi de acord cu tema articolului dar voi aduce dovada folosind învăţăturiile Coranului să dovedesc argumentul meu. Am înţeles ca sunt mulţi musulmani care nu pot citi în limba araba şi nu pot citi Coranul în limba originalul. Coranul este tradus în multe limbii dar aşa am înţeles ca musulmani trebuie să-l citeasca în limba originala. Daca nu cunosc araba deci ori citesc în limba lor ori nu citesc de loc. Dupa cercetăriile mele am văzut ca majoritatea musulmanilor nu cistesc Coranul de loc. Deci membri ai religiei nu cunosc baza religiei lor. Este o problema mare când oamnei nu ştiu adica nu sunt informaţi pentru ca sunt foarte uşor înselaţi. De obicei cei ce ţin poziţia ca Islam este o religie a păcii nu ştiu ce este scris în Coran despre subiectul păcii. Hai să privim la Coran să vedem ce este scris despre pace şi ucidere şi războie. Vom privi la câteva versete şi câteva părere savanţilor. Musulmani spun ca Coran este ultimul cuvânt de la Dumnezeu lor Allah dar în acelaşi timp savanţi din religie Islamnului recunosc ca Coranul este revelaţie progresivă, adică se schimbă cu timp. De ce ei zic aceasta? Pentru ca Coranul se contrazice foarte mult.

1. A nu se răzbuna. Aşa spunea Muhamed la începutul formări religi sale. El avea foarte puţini ucenici şi împreună ei nu aveau putere mare să fie în stare să se lupte. El era persecutat împreuna cu ucenici lui dar nu erau în stare să câştigă lupta şi din cauză aceasta el promovea răbdare. In sura 73:10-11 este scris aşa „Îndură ceea ce zic ei şi depărtează-te de ei, plecând cuviincios!. Şi lasă-mă pe mine cu aceia care învinuiesc de minciună dintre cei care trăiesc în îndestulare şidă-le lor un scurt răgaz. Mai este scris cam aşa la Sura 52:45,47,48. Deci daca am citi doar aici ni-se ar părea ca Islam şi Coran promovează pace dar hai să citim mai departe.
2. A lupta să te protejezi. Când numărul ucenicilor a crescut părerea lui Muhamed s-a schimbat. În sura 22:39-41 găsim, Li s-a îngăduit (să se apere) acelora care sunt atacaţi, căci ei sunt nedreptăţiţi. Iar Allah este în stare să-i ajute …. A te proteja nu este rău dar vedem o schimbare şi după ce a început schimbare aceia alte schimbări aşteaptă să apară în curând.
3. Este poruncit să lupţi pentru a te proteja. Punctul doi se spune ca te poţi proteja dar aici este o porunca. Vezi procesul? Se schimbă puţin cu puţin. Aşa este păcat, te duce foarte încet şi nu-ţi dai seamă până când ai mers prea departe. În sura 2:190-1 vedem, Luptaţi pe calea lui Allah împotriva acelora care se luptă cu voi, dar nu începeţi, voi lupta, căci Allah nu-i iubeşte pe cei care încep lupte. Omorâţi-i unde-i prindeţi . . . Se vede ca Coran promovează ucidere şi ormorul. Deci primul punct contrazice punctul numărul 3 dar lucrurile devin şi mai rău. Mai sunt sure daca vrei să le citeşti mai mult. (Sura 2:216 Sura 8:12,13 61:4,11-13)
4. Luptă ofensivă este poruncită împotriva celor nemusulmani. Când numărul ucenicilor lui Muhamed a crescut foarte mult el a decis să promoveze răboie împotriva celor care nu credeau ca el. S-a dus pacea şi toleranţa. Ucidere şi omorul sunt promovate şi poruncite. Hai să privim la 9:5 unde este scris, Iar când se vor încheia lunile cele sfinte, atunci, omorâţi-i pe idolatri oriunde îi aflaţi . . . Chiar daca cei care nu sunt musulmani nu fac nimic împotriva musulmanilor ei trebuie să fie ucizi oriunde se află. Aşa ceva nu este pacea de loc. Cei ce spun ca Islamul este religia a păcii ori nu au citit Coranul ori sunt înşelaţi şi nu vor să recunoască lucrurile aşa cum sunt. Mai sunt sure care promovează ucidere şi crime. (Sura 9:29-31, Sura 5:36-38)

În concluzie, vedem două lucruri interesante despre Islam. În primul rând, Coranul nu este ultimul cuvânt de la Allah pentru ca se spune ca revelaţie este progresivă adica nu este stabilit. În al doila rând, Islamul nu este religia a păcii cum spun unii ci este religia răilor care vor să ucidă în numele lui Allah. Din cauză această avem Cuvântul lui Dumnezeu (Biblia) care nu se schimbă şi nu se va schimba niciodată. Vă îndemn să studiaţi Cuvântul Adevărat de la Dumnezeu şi nu fiţi înselaţi de învăţăturile rele ale Islamului. Domnul să ne ajute.

Sursa

Despre Islam, Partea a 4-a

ISLAMUL IN STATELE UNITE

Răspândirea mahomedanismului în Statele Unite a început la 1913. Se crede că Timothy Drew Ali, care a întemeiat The Moorish Science Temple în New Jersey ar fi fost primul american convertit la Islam şi cel ce a introdus mulţi americani de culoare în această religie. Din grupul acesta au rezultat diferite mişcări, cum ar fi şi Nation of Islam, întemeiată de W. D. Fard (Fard Muhammad) la 1930 în Detroit. Printre altele, Fard învăţa că primii stăpânitori ai pământului au fost negrii. Albii i-au răpit şi i-au adus la o viaţă de sclavagism în Statele Unite. Fard credea că negrii trebuie să se convertească la religia lor originală (Islamul), să vorbească limba originală (araba) şi să-şi schimbe numele în nume musulmane.

Fard credea că albii nu aparţin rasei umane, nu sunt o creaţie a lui Dumnezeu ci a diavolului. Albii şi restul raselor de altă culoare decât neagră sunt rezultatul unui experiment desfăşurat în Insula Patmos de un om de ştiinţă negru, pe nume Yakub. Albilor li s-a dat şase mii de ani de stăpânire a pământului, timp în care negrii vor fi într-o stare de "adormire". Acum, Alah a venit la poporul său în persoana lui Fard pentru a-i trezi. In cele din urmă albii vor fi stârpiţi şi pământul va deveni un paradis al negrilor în care va domni egalitatea şi dreptatea.

Fard a dispărut în mod misterios în 1934 şi locul său a fost luat de Elijah Muhammad. Elijah se convertise la mahomedanism şi era fiul unui pastor baptist. Organizaţia preluată de el se extinde şi printre altele, Elijah învaţă că într-adevăr Alah s-a arătat în persoana lui Fard şi că el, Elijah este un prooroc al lui Alah. Nation of Islam devine o organizaţie puternică cu conducere formată în exclusivitate din negri, şi relativ suficientă de sine. Se stabilesc şcoli şi universităţi musulmane. Au chiar şi o armată ptoprie, Fruit of Islam. Desigur că în aceste condiţii organizaţia vine în atenţia autorităţilor de la Washington ca periculoasă şi este monitorizată de FBI. Elijah moare în 1975 şi este succedat la putere de fiul său, Imam Muhammad. Noul lIder face transformări radicale: armata naţiunii este dizolvată şi ideologia învăţată este în mare parte cea a suniţilor. Nation of Islam pierde o mulţime de membri şi putere.

Următorul pas considerabil în evoluţia lui Nation of Islam este apariţia lui Louis Farrakhan. Suporter al lui Jesse Jackson în cursa acestuia pentru preşedinţie în 1984 şi 1988, prin conecţiile sale în Siria Farrakhan îl ajută pe Jackson să intermedieze eliberarea pilotului american Lt. Robert Goodman Jr la 3 ianuarie 1984. Talentatul musician Louis Farrakhan s-a născut la 1933 în Bronx, New York. La 1955 ajunge în contact cu Elijah Muhammad şi va abandona cariera muzicală pentru a se dedica religiei. Serveşte ca locotenent apoi devine căpitan în armata naţiunii. Farrakhan serveşte şi ca clericul moscheii din Boston.

După moartea lui Elijah, Farrakhan nu este satisfăcut de noua direcţie a ideologiei naţiunii sub conducerea lui Imam Muhhammad. Chiar afirmă în 1977 că intenţia lui Elijah nu a fost ca Nation of Islam să urmeze o cale a ortodoxismului islamic şi ca atare el, Farrakhan promite să restabilească naţiunea pe premisele orientării originale. Sub conducerea charismaticului Farrakhan organizaţia va câştiga mulţi adepţi în ultimii ani, mai ales datorită propovăduirii conceptelor de black pride şi black empowerment.

Printre elementele ce fac propice avansarea islamului în sânul comunităţilor negrilor sunt şi: segregaţia, nedreptatea socială, brutalitatea poliţiei, sărăcia şi viaţa decadentă din ghetourile negrilor. Pentru Farrakhan şi Malcolm X (lider musulam de culoare care a fost asasinat în 1964), Islamul este mediul prin care negrii pot experimenta eliberarea de sistemul nedrept în care trăiesc. Islamul le oferă platforma de care au nevoie pentru a-şi face auzită vocea nemulţumirii. Violenţa Islamului, faptul că religia aceasta pretinde ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte, că este drept şi necesar să te răzbuni, să te ridici cu forţa împotriva opresorului, că admite rebeliunea şi vărsarea de sânge, a ajutat la proliferarea ei în sânul comunităţilor negrilor din SUA.

Creştinismul este dispreţuit de musulmani ca fiind o religie a celor slabi, care nu vor să se răzvrătească, să se răzbune şi să ucidă. Cei ce vor să întoarcă obrazul celălalt când sunt pălmuiţi sunt în concepţia Islamului oameni slabi şi fără putere. Bisericile creştine au greşit prin faptul că nu au arătat dragostea lui Dumnezeu faţă de populaţia de culoare şi au continuat să fie segregate până în zilele noastre. Creştinii au stat cu mâinile în sân în faţa nedreptăţii la care erau supuşi semenii lor de culoare şi asta a deschis o uşă pentru Islam, uşă care acum este larg deschisă şi pe care intră în religie celebri sportivi şi actori de culoare precum şi negri din toate domeniile sociale.

Atracţia multora către Islam este astfel o reacţie faţă de abandonarea idealurilor creştine de către mulţi creştini. Un recent convertit la islam spunea: am aparţinut la o biserică baptistă, dar moscheea mi-a oferit mai multe. Există mai multă prietenie şi sentimentul de apartenenţă este mult mai puternic. Multe biserici se mută în zonele suburbane, predominant albe, şi abandonează centrele metropolelor americane şi ghetourile negrilor în seama homeless-ilor, prostituatelor, drogaţilor şi a celor fără ocupaţie (mulţi dintre ei de culoare), fără să "ia taurul de coarne" în lupta cu nedreptatea socială şi sărăcia. Bisericile albilor au puţini membri de culoare, cele ale negrilor au şi mai puţini albi. Cu ani în urmă, curios să experimentez "pe viu" ceea ce văzusem la televizor cu privire la serviciile de închinare din bisericile negrilor, m-am dus la una dintre adunările lor. Fiind singurul alb dintre ei, eram aşa o curiozitate încât copiii se opreau lângă mine şi mă priveau şi mă discutau ca pe o specie rară; mi-am dat seama că sunt aşa nu pentru că ei nu mai văzuseră un alb până atunci, ci pentru că nu mai văzuseră un alb printre ei! La sfârşit, când le-am spus că sunt din România, s-au dumerit; mă "rătăcisem" printre ei sau încă nu am fost infectat de microbul segregaţionist.

Organizaţii ca aceea a lui Farrakhan vor reuşi în continuare să atragă membrii populaţiei de culoare care crescând în ghetouri, sunt confruntaţi cu drogurile, sărăcia, nedreptatea şi sunt în general dispreţuiţi şi nebăgaţi în seamă. Islamul le oferă astfel platforma pentru afirmarea de sine, o lumină la capătul tunelului abandonării. Populaţia de culoare descoperă în Islam temeiul unei unităţi pe care nu au experimentat-o în altă parte, o voce comună, sentimentul de apartenenţă la o cauză şi luptă comună; descoperă respectul pentru disciplină care lipseşte în societate în general şi în creştinism în special. In timp ce creştinii îşi desfăşoară "creştinismul" în biserici şi numai duminica, musulmanii cuceresc străzile cu mesajul eliberării de sclavie, al eliberării de droguri şi prostituţie, al prieteniei, ajutorării şi apartenenţei.

TEOLOGIA ISLAMULUI

Nu putem ataca subiectul teologiei Islamului fără a ne întoarce şi a ne referi mai pe larg la problema Coranului, cartea de bază a acestei teologii. După cum afirmam mai demult, revelaţia Coranului i-a fost dată lui Mahomed pe parcursul a peste 20 de ani, dar acesta nefiind ştiutor de carte, a povestit urmaşilor săi ce a primit, iar aceştia au scris revelaţiile pe diferite obiecte disponibile: frunze, oase uscate, bucăţi de piele, etc. Coranul conţine 114 capitole (sure) care sunt aranjate în ordine descrescătoare, de la cea mai lungă până la cea mai scurtă. Astfel, Coranul nu are o ordine cronologică sau istorică. Scris în limba arabă şi considerându-se că nu poate fi tradus în nici o altă limbă, Coranul este citit de foarte puţini dintre musulmani şi nu mulţi înţeleg sau cunosc învăţăturile lui (când scriu aceste rânduri, ar trebui să las piatra din mână deoarece şi la noi avem destui creştini cu numele care nu citesc Biblia aprope de loc şi al căror creştinism este mai degrabă o chestie culturală, de tradiţie sau de obicei, decât una vitală, de esenţă şi practică; mulţi creştini lasă problema sufletului în seama preoţilor şi a păstorilor, care vor trebui să-i bage post-mortem la loc de verdeaţă).

Coranul este o carte plină de confuzii, cu fraze ce se repetă mereu, ca şi cum Alah ar fi uitat ce i-a spus lui Mahomed data trecută. Este evident că dumnezeul Coranului nu este Dumnezeul Bibliei. Unul dintre învăţaţii într-ale Coranului a stabilit ordinea cronologică a personajelor şi evenimentelor ce apar în Coran; acestea sunt:
Creaţia, Adam şi Eva, Noe şi problema sa, HUD, SALIH, Avraam, Lot, Iov, SHU'AYB, Iosif, Moise, Ezechiel, Ilie, Samuel, David, Solomon, Seba, Isaia, AL-KHIDR, Daniel, Anania, Azaria, MISAEL, Ezra, ALEXANDRU, Zaharia, Ioan, familia lui IMRAM, Isus fiul Mariei, TOVARASII DIN PESTERA, Iona, CEI TREI SOLI, Samson, GEORGE.

Am scrie cu litere mari unele nume, pentru că acestea nu apar nicăieri în Biblie; apoi, Ezechiel este pus după Moise şi înainte de Ilie, când de fapt va trăi secole mai târziu. Alexandru, George, cei trei soli şi tovarăşii din peşteră sunt iarăşi personaje de mitologie. Iona şi Samson sunt plasaţi după Christos.

Sursa

Despre Islam - Partea a 3-a

Expansiunea Islamului a continuat şi în secolul al douăzecilea. Multe dintre statele aderente la Islam au un subsol bogat în zăcăminte minerale, în special în petrolul atât de necesar dezvoltării economice din Occident. Numai embargoul din 1973 a scuturat Occidentul până la trezire, arătându-i ce pârghie economică puternică stă în spatele politicii şi economiei acestor state islamice. Diferite democraţii din vest suportă diferite dictaturi din lumea Islamului pentru interese economice naţionale sau/şi personale. Numai că deşi banii Occidentului sunt bineveniţi, cultura occidentală devine o ameninţare la legea Islamului: oamenii de rând ar putea aspira la libertate şi s-ar putea să iasă de sub asuprirea constângerii religiei Islamice şi aceasta ar fi de nedorit pentru clasa conducătoare.

In multe dintre statele musulmane a fost astfel necesară o mişcare de înviorare a religiei fapt care a dus la dezvoltarea extremismului (sau fundamentalismului cum i se mai spune) islamic. Două personalităţi de seamă a două state islamice şi anume, Anwar Sadat din Egipt şi Reza Pahlavi Aryamer din Iran cad victime acestor mişcări; cel dintâi îşi va pierde viaţa, al doilea va fugi în exil. Rezultatul mişcării de înviorare a Islamului a dus la apariţia unor state teocratice: Sudanul, Iranul şi Afganistanul sunt exemple a acestor transformări. Produsele secundare al mişcării au fost (şi sunt) terorismul, intoleranţa şi exportul de revoluţie. Revoluţia islamică a Iranului sub Ayatolahul Khomeini în 1979 a dat şi mai mult avânt mişcărilor musulmane radicale. Ca să nu mai vorbim de alte situaţii care au contribuit la aceasta, cum ar fi frecuşurile dintre palestinieni şi evrei, ocuparea Afganistanului de către sovietici şi aspiraţiile imperiale ale lui Saddam Hussein al Irakului.

Expansiunea Islamului se mai datorează pe lângă factorii amintiţi mai sus şi masivei emigrări a musulmanilor către Occident. (Trebuie să menţionăm aici că acest autor aderă la conceptul că religia influenţează dezvoltarea economico-socială a ţărilor. Pornind de la zero către sută la sută, avem ţările cu religii animiste şi păgâne, apoi budism, confucianism, islam şi în cele din urmă iudeo-creştinism. Chiar şi diferitele forme de creştinism au diferite influenţe asupra dezvoltării sus-menţionate. Astfel, ţările cu preponderenţă ortodoxă sunt mai puţin dezvoltate decât cele catolice, care la rândul lor sunt mai puţin dezvoltate decât cele cu puternică influenţă reformată). Islamul a produs o societate retrogradă, cu o populaţie înapoiată din mai toate punctele de vedere; de aceea musulmanii au emigrat către occident unde au dorit să beneficieze de efectele dezvoltării economice datorate printre altele şi religiei creştine, care este o religie dinamică. Apostolul Pavel spunea: Ai fost chemat când erai rob? Să nu te nelinişteşti de lucrul acesta; dar dacă poţi să ajungi slobod, foloseşte-te! (1 Corinteni 7:21). Este ironic faptul că musulmanii doresc să emigreze pentru a beneficia de dezvoltarea vestului, pe care apoi doresc să-l convertească la religia care i-a făcut să rămână atât de în urmă!
Oricum, numărul musulmanilor din unele ţări occidentale (Franţa, Anglia, Olanda şi chiar Statele Unite) depăşeşte cu mult pe cel al altor minorităţi religioase. In Franţa musulmanii sunt mai numeroşi decât toţi protestanţii la un loc. In 1945 nu era decât o singură moschee în Anglia. La sfârşitul lui ‘89 erau peste o mie. Trei sute dintre clădirile transformate în moschee au fost la origine biserici. In unele dintre republicile membre aleComunităţii Statelor Independente (foste membre ale Uniunii Sovietice) în ultimii zece ani s-au construit peste cinci mii de moschee. Musulmanii din Kenya au ambiţia declarată de a construi o moschee la fiecare zece kilometri, indiferent de faptul că sunt sau nu musulmani în zona respectivă. Islamul cunoaşte cea mai rapidă creştere de pe faţa pământului, fiind depăşită numai de creştinism.

Islam şi Violenţa.

De la începuturi şi până astăzi, Islamul a fost asociat cu violenţa. Amprenta Islamului asupra istoriei este sângeroasă. Islamul nu numai că a fost introdus prin violenţă ci şi are violenţa ca un modus vivendi. Relaţia dintre musulmani şi musulmani, sau dintre musulmani şi restul lumii este o relaţie bazată pe teroare. Mulţi musulmani încearcă să inducă în eroare restul lumii, afirmând că ISLAM este identic cu SALAM şi ambele cuvinte înseamnă unul şi acelaăi lucru: PACE. Afirmaţia este falsă şi vorbitorii limbii arabe ştiu aceasta.

ISLAM înseamnă ’supunere’ şi este un cuvânt derivat din infinitivul SALAMA. SALAM este derivat din acelaşi infinitiv şi înseamnă “pace”. De asemenea, SALIMA care înseamnă ‘a fi salvat de la’. Salama mai înseamnă însă şi ‘a înţepa ca un şarpe’ şi ‘a tăbăci cum ai tăbăci pielea’. Să însemne oare ISLAM şi a înţepa ca un şarpe, sau a tăbăci? Nici un musulman nu revelează această asemănare, deoarece în încercarea de a re-împacheta ISLAMUL pentru a-l face acceptabil, se spun adevăruri numai pe jumătate, şi orice adevăr pe jumătate este minciună.

Mohamed obişnuia să scrie scrisori şefilor de triburi sau domnitorilor din ţările învecinate, şi toate scrisorile sale începeau cu aceste două cuvinte: Aslem, Taslam. Semnificaţia acestor cuvinte, care se trag şi ele din infinitivul SALAMA este următoarea: Predă-te şi vei fi în siguranţă. Salutul nu este atât o liniştire sau încredinţare a adresantului cu privire la iminenţa păcii, ci o ameninţare, care s-ar putea mai bine traduce prin: supune-te sau mori. Coranul spune chiar şi despre cei ce au lepădat credinţa musulmană: dacă ei se leapădă, pune mâna pe ei şi ucide-i oriunde-i vei găsi (Al-Nisaa 4:89).

Unul dintre cele mai sângeroase regimuri a fost cel al lui Khomeini în Iran. Brutalitatea a fost denunţată până şi de unii dintre membri mai proeminenţi ai regimului său. Primul preşedinte al primei Republici Islamice după ce a trebuit să fugă din ţară, a scris din exilul său de la Paris, adresându-se conaţionalilor săi: ridicaţi-vă şi rezistaţi! Răsturnaţi acest regim care s-a dovedit a fi mai sângeros decât monarhia! Brutalitatea acestui regim în lupta sa cu Mujahedinii (o organizaţie islamică fundamentalistă cu o ideologie de stânga, care a luptat împotriva şahului Iranului) a fost atât de grozavă încât hârtia nu suportă descrierea ororilor.

Pentru un musulman, a muri sau a ucide pentru cauza Islamului nu este numai o cinste ci şi un fel de a place lui Alah. Este unul dintre modurile în care musulmanul poate fi sigur că a ajuns mântuit (în Islam, mântuirea se dobândeşte prin fapte şi a-şi pierde sau a lua viaţa pentru Alah este fapta supremă pe care o poate face un musulman). De exemplu, la apelul televizat lansat de Khomeini pentru recrutarea de voluntari, s-au prezentat peste zece mii de băieţi cu vâsta medie între 12 şi 13 ani. Supranumiţi basiji (”mobilizaţi” în arabă), tinerii aceştia au fost folosoţi pentru a curăţa terenurile minate cu propriile lor trupuri. In alte ocazii, ei au scurtcircuitat garduri electrice aruncându-se în sârma cu înaltă tensiune. Mii de băieţi au murit astfel, având o cheiţă legată la gât, cu care chipurile vor deschide porţile paradisului (beheşt) după sinucidere. Un alt tânăr luptător împotriva Irakului a lăsat următoarea scrisoare: “Nunta mea este pe linia întâi a frontului şi mireasa mea este martirajul. Predica va fi rostită de mugetul puştilor. In vederea acestei ceremonii mă voi îmbrăca în sânge. Mireasa mea, martirajul, va da naştere fiului meu, libertatea. Iţi las în îngrijire fiul meu. Păstrează-l bine”

Mişcările extremiste ca Jihad, Mujahedin, Hamas, Hezbollah (partida lui Dumnezeu), Amal şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei alături de alte câteva zeci de organizaţii au demonstrat că violenţa nu este ceva sporadic, ocazional şi izolat în lumea Islamului ci este esenţial şi parte integrantă din religie. Mohamed Taki Moudarrissi, unul dintre liderii mişcării AMAL a declarat: “Eu pot aduna într-o săptămână 500 de credincioşi gata să se arunce în operaţii sinucigaşe. Nu-i va opri nici o graniţă”.

Afirmam undeva mai sus că teroarea este metoda folosită nu numia între musulmani şi restul lumii ci şi între musulman şi musulman. FRICA este metoda folosită pentru a şantaja, manipula şi controla pe musulmani. Islamul ţine pe oameni sub forţa fricii. De la Mahomed şi până astăzi oamenii au fost şantajaţi prin intermediul fricii şi ameninţării şi astfel au fost aduşi în supunere faţă de Alah. Gadafi, Saddam Hussein şi alţii asemenea lor au instituit regimuri de teroare şi miilor de ’supuşi’ le este frică de ’stăpân’.

ISLAMUL IN AMERICA.

Islamul a devenit religia cu creşterea cea mai rapidă în America. Peste 6 milioane de americani pretind că sunt musulmani. Evenimentele de la 11 Septembrie 2001 au făcut ca interesul faţă de această religie sau acceptarea islamului să crească sensibil. Bibliotecile şi internetul au fost invadate de cititori curioşi să afle despre islam. Am citit undeva (sursa îmi scapă) că peste 50% din cei sondaţi au fost favorabili acestei religii.

Printre factorii care au dus nu numai la apariţia ci şi la înmulţirea musulmanilor în America, putem aminti următorii:
1. Imigraţia.
Din 1965 (anul ratificării de către preşedintele L.B. Johnson a Actului Imigrării) până în zilele noastre Statele unite au fost ţinta multor imigranţi musulmani. Ei au venit din diferite ţări. Cel mai recent val a fost din zona de confruntare din Iugoslavia. In decadele trecute, din Afganistan (luptătorii anti-comunişti au fost primiţi cu braţe larg deschise de preşedintele Reagan), din Iran (după ridicarea la putere a lui Khomeini au venit peste două milioane de iraniei educaţi), Liban precum şi din alte ţări. Oraşe mari, ca New York, Los Angeles, Chicago, Dallas, etc., au devenit centre pentru masive concentrări de musulmani. In New York trăiesc peste 2,5 milioane; cartiere întregi din Brooklyn sau Bronx aparţin musulmanilor. Scoli musulmane şi moschee pentru închinare apar pretutindeni.

Coloana vertebrală a multora dintre aceste şcoli şi moschee este ajutorul financiar al unor ambasade a unor ţări musulmane. Arabia Saudită a cheltuit de la 1973 încoace peste 87 miliarde de dolari pentru răspândirea Islamului în SUA şi în general în lumea occidentală. Alte ţări sunt Iran, Irak, Libia şi Kuwait.

2. Rata naşteriilor.
Din punct de vedere a tradiţiei culturale, familiile musulmane au mulţi copii. Generaţiile de urmaşi sunt învăţaţi cu grijă religia islamică.

3. Convertirea la Islam a multor americani de culoare.
Majoritatea celor ce se convertesc la Islam din SUA sunt oameni de culoare. Ciudat este că peste 80% dintre aceştia au fost crescuţi în biserici creştine. Majoritatea negrilor musulmani sunt suniţi şi printre cei mai proeminenţi amintim Nation of Islam al lui Louis Farrakhan.

Sursa

Despre Islam - partea a 2-a

Iudaismul, Creştinismul şi Islamul împărtăşesc câteva trăsături comune, care nu se regăsesc în religiile Orientului, în Hinduism, Budism, Confucianism sau Taoism. Să încercăm să delimităm câteva dintre aceste asemănări.

A. Ele sunt religii istorice. Fiecare dintre ele are pretenţia că Dumnezeu a acţionat în mod decisiv în istoria omenirii. Desigur că felul de acţionare al lui Dumnezeu diferă la cele trei religii. In Iudaism, Dumnezeu a intervenit pe vremea când evreii erau robi în Egipt şi când prin Moise Domnul a spus lui Faraon să lase pe poporul Său să plece. In Creştinism, intervenţia majoră a lui Dumnezeu a fost cu ocazia încarnării Fiului Său, Domnul Isus Christos. In Islam, intervenţia majoră a lui Dumnezeu în istorie a fost prin profetul Mahomed, care a trăit între anii 570-632.

Islamul incorporează parţial iudaismul şi creştinismul (cel puţin teoretic). Ei consideră că Moise a fost un profet al lui Dumnezeu; prin Moise a dat Dumnezeu Legea. Isus a fost şi el un profet, un prieten al lui Dumnezeu. Când Isus a promis că va trimite un alt Mângăietor, deşi noi ne gândim la Duhul Sfânt, Isus s-a gândit la Mahomed.

B. Toate cele trei religii sunt textuale - adică scripturale. Au cărţi sfinte, cu alte cuvinte. In Iudaism este Tora sau Legea. In Creştinism este Biblia. Islamul are Coranul. Acum există mari diferenţe între felul în care operează cărţile sfinte în fiecare dintre aceste religii. Coranul, cred musulmanii, a fost dat lui Mahomed de către îngerul Gabriel pe parcursul a mai multor ani, şi a fost dat în limba arabă. Astfel cartea este o transcriere directă (copie) a unei cărţi din ceruri, deci este o carte divină. Dintr-un anumit punct de vedere, musulmanii privesc Coranul asemănător felului în care creştinii privesc pe Domnul Isus Christos: adică, imaginea expresă a lui Dumnezeu, Cuvântul (LOGOS) al lui Dumnezeu. Implicaţia este şi aceea că în Islam se crede că nu poate exista o traducere a Coranului. Adică, orice traducere va fi inexactă şi nu va exprima exact cele spuse, deci traducerile existente nu au autoritate.

Nu-i vorbă că şi unii dintre creştini au păreri asemănătoare despre Biblie. Grecii Ortodocşi consideră că numai Septuaginta, versiunea grecească a Bibliei este cea adevărată. Catolicii au crezut mulţi ani că numai Biblia în limba Latină este bună şi doar slujbele în acea limbă au efect, sunt veritabile. Unii evanghelici Americani cred că numai versiunea King James este valabilă. Dar în principiu, creştinii cred că Biblia poate (şi chiar trebuie) să fie tradusă în orice limbă de pe faţa pământului, deoarece mesajul ei poate (şi trebuie) să pătrundă şi să transforme orice cultură şi civilizaţie. Deşi revelaţia scripturilor a fost dată unor vorbitori de limbă ebraică, aramaică şi greacă, ea poate fi tradusă şi adevărul ei poate fi transmis în orice limbă.

C. Toate cele trei religii sunt teologice. Ele duc undeva, au un scop, o ţintă. Viaţa nu este doar un ciclu de reîncarnări, nu este doar o rutină a ceea ce a fost acum câteva secole. Istoria are un început, Dumnezeu a intervenit în istorie într-un anume fel, şi istoria se îndreaptă către un final care va constitui punctul culminant când Dumnezeu va aduce istoria la un sfârşit.

Consideraţii Istorice.
Mahomed (numele lui înseamnă lăudat) s-a născut la anul 570 în Mecca, în Arabia. Tatăl lui s-a numit Abdulah (robul lui Allah) şi mama sa se numea Amina. Tatăl a murit înainte de naşterea lui Mahomed, mama când băiatul avea 6 ani. Astfel, Mahomed a ajuns în grija bunicului Abdul Mottaleb care murind şi el la scurtă vreme, l-a lăsat pe copilul Mohamed în grija unchiului său, Abu Talib. Familia lui Mahomed făcea parte dintr-un puternic trib arab, numit ~uraish. La vârsta de 25 de ani Mahomed s-a căsătorit cu o văduvă bogată în vârstă de 40 de ani pe nume Kadisha. Cei doi au locuit în Mecca şi prin intermediul soţiei sale Mahomed a fost introdus în înalta societate a Meccăi, unde a cunoscut situaţia politică şi religioasă a ţării sale.

Oamenii din Arabia se închinau la diferite zeităţi. Mecca era un oraş de pelerinaj unde exista o clădire cubică (Ka'aba) cunoscută sub numele de 'casa lui Allah'; tradiţia spunea că Avraam a fost cel ce a zidit clădirea împreună cu fiul său Ismael. +n mijlocul clădirii era plasată 'piatra neagră', un meteorit pe care pelerinii îl sărutau după ce înconjurau clădirea de 7 ori. Mahomed a adoptat practica pelerinajului la Mecca, la Ka'aba şi sărutarea 'pietrei negre'. De asemenea clădirea era plină de imaginile şi reprezentărilor mai multor zeităţi.

Mahomed obişnuia să se retragă pentru meditaţie într-o peşteră din muntele Hira, aşezat la circa trei mile la nord de Mecca. Pe la anul 610, când Mahomed era în vârstă de 40 de ani, cu ocazia uneia dintre meditaţiile sale a avut o viziune: i s-a arătat un înger (pe care Mahomed l-a identificat ca fiind arhanghelul Gabriel). Ingerul i-a poruncit să-şi deschidă gura şi să înceapă să recite. La întrebarea că ce să recite, Gabriel i-a spus: Recită, în numele Domnului care a creiat, care a creiat pe om din haine de sânge. Recită şi ai în vedere că Domnul este foarte generos şi a învăţat prin scrieri, a învăţat pe om prin scrieri lucruri care nu erau cunoscute(Sura 96:1-5).

Experienţa aceasta l-a lăsat pe Mahomed foarte încurcat şi nedumerit. Să fie mesajul acesta de la Allah, dumnezeul pe care arabii îl credeau dumnezeul suprem? Până acum arabii nu avuseseră nici un profet. Mahomed a împărtăşit experienţa sa cu soţia sa care l-a convins că el este alesul lui Allah de a fi profet, un apostol (rasoul) al poporului. Dealungul lunilor şi anilor în care a primit revelaţiile, Mahomed a fost foarte deprimat, gata să se sinucidă nu o dată. Revelaţiile le primea pe diferite căi: ba vedea un înger, ba auzea o voce, ba avea un vis. După primirea fiecărei revelaţii Mahomed cădea la pământ în convulsii şi făcea spume la gură. Mesajele le primea în limba arabă, dar Mahomed era fără educaţie, de aceea mesajele au fost scrise mai târziu de discipoli ai lui după discursurile sale. Lipsa de educaţia a lui Mahomed este folosită de musulmani ca un argument în favoarea originii divine a cărţii, deoarece un om ca Mahomed nu ar fi putut inventa un astfel de mesaj.

Curând după aceea, Mahomed a început să predice poporului că Allah este singurul Dumnezeu, că el este profetul lui Allah, şi că oamenii trebuie să lepede alte zeităţi şi să se închine numai lui Allah. Primii urmaşi ai săi au fost cei din propria sa familie: soţia sa, fiul lor adoptat (Zaid) şi un văr, Ali. Mişcării i s-au mai adăugat circa o sută de oameni de origine umilă puţin mai târziu. Gruparea a fost persecutată de către nobilimea din Mecca care nu voia să abandoneze zeităţile Ka'abei, dar din cauza protecţiei unchiului Abu Talib, nu i-au putut face nimic lui Mahomed.

Unchiul cât şi soţia lui Mahomed au murit în anul 620. Mahomed s-a căsătorit cu văduva unui fost urmaş de-al său, precum şi cu fetiţa de 7 ani Aisha, fiica prietenului său Abu Bakr. Neavând nici un progres real cu religia sa aici în Mecca, Mahomed s-a hotărât să se mute la 280 de mile în nordul Meccăi în oraşul Iatrib (mai târziu va deveni Medina, sau cetatea profetului). Migraţia aceata se numeşte în arabă Hijra şi a început la 24 septembrie, 622. Calendarul musulman începe cu această dată. De prin anul al doilea în Median viaţa a început să fie grea din cauza lipsurilor materiale. Atunci profetul a primit o nouă revelaţie: O profetule, luptă-te din răsputeri cu necredincioşii şi fii ferm împotriva lor! (Sura 9:73). Cu această aprobare divină, Mahomed a început să atace caravanele duşmanilor săi. Primul atac a adus victoria şi încurajat de aceasta, Mahomed a atacat o caravană mai mare. Cu numai 350 de oameni înarmaţi a biruit o apărare de peste 1000 de inamici (veniţi din Mecca). Biruinţa aceasta i-a întărit convingerea că Allah este cu el şi că lupta aceasta este calea lui Allah. Prăzile se împărţeau egal între oamenii lui Mahomed, după ce profetul reţinea 1/5 din toată prada.

La împotrivirea unor evrei, care nu concepeau că Mahomed este profetul lui Dumnezeu, câteva triburi de evrei au fost atacate, şi au fost masacraţi 1000 de bărbaţi din tribul Banu ~uraiza. Femeile şi copii au fost vânduţi ca robi şi prăzile au fost împărţite între mahomedani.

In anul 628 între reprezentanţii tribului ~uraish din Mecca şi Mahomed s-a semnat un armistiţiu de 10 ani prin care se cădea de acord ca să nu se mai lupte între ei. Acordul stipula că Mahomed şi credincioşii lui puteau să viziteze Mecca şi să se închine acolo. La doi ani după semnarea acordului, însoţit de o armată de zece mii de oameni, Mahomed atacă Mecca şi ia oraşul sub stăpânire. Idolii din Ka'aba sunt distruşi şi câţiva oameni sunt executaţi. De-acum, Mahomed devine liderul nedisputat al Arabiei şi Mecca devine capitala noii religii. Una dintre revelaţiile precedente care spunea că nu trebuie să fie nimeni forţat la noua religie (Sura 2:256) a fost modificată printr-o (convenabilă) revelaţie ulterioară care spunea că cei ce se închină altor dumnezei trebuie omorâţi (Sura 9:5); celelalte triburi din Arabia nu au avut de ales decât între două alternative: să moară sau să se convertească. Si s-au convertit. Peste trei secole, Islamul devine o religie ce se extinde peste trei continente, un imperiu ce absoarbe diferite civilizaţii şi culturi. La anul 632 (al zecelea an de la Hijra) profetul moare; nelăsând nici un conducător, apare prima diviziune majoră în religia musulmană, din care rezultă două secte mai mari: Siiţii şi Sunniţii.

Califii , urmaşii lui Mahomed, conduc oraşe şi asigură dominaţia şi expansiunea Islamului atât în Arabia cât şi în alte părţi ale lumii. Califii sunt mai mult figuri politice decât religioase. Primul calif, Abu Bakr uneşte sub conducerea sa toate triburile arabe împrăştiate la moartea prematură a profetului. Sub Omar, al doilea calif (634-644) începe o expansiune fenomenală ce va dura 100 de ani. Oştirile Persiei şi ale Bizanţului sunt înfânte. Armatele musulmane cuceresc Irakul şi Iranul zilelor noastre, Bukhara şi Samarkandul, apoi ajung în Punjab. Cuceresc aproape tot teritoriul vechiului Imperiu Roman (cu excepţia Anatoliei). Cuceresc Siria (Damasc era capitala Dinastiei Umayyad, 661-750), Egiptul, trec prin Africa de nord în Europa unde cuceresc mare parte din Spania. La anul 732 la bătălia de la Tours (Franţa) armatele lui Charles Martel opresc expansiunea musulmană.

După asisanarea celui de-al treilea calif, Othman (656), tensiunea din sânul comunităţii musulmane creşte şi astfel erupe războiul civil. iiţii, discipoli ai celui de-al patrulea calif (Ali, verişor şi ginere al lui Mahomed) se opun cu putere tribului Umayyad (din care a fost cel de-al treilea calif). Ali este asasinat în 661 şi lupta continuă între urmaşii Ummayazilor şi între Kharijiţi (discipoli ai lui Ali). In 680, Yazid fiul califului Mu'awijah din Dinastia Umayyad îl masacrează pe Hussein, fiul lui Ali şi întreaga sa familie. iiţii sărbătoresc evenimentul acesta în fiecare an în timpul sărbătorii lor din luna Moharram.

După declinul Dinastiei Umayyad (750), o nouă dinastie urmează la conducerea lumii musulmane: Dinastia Abbasidă (750-1258). Bagdadul este capitala acestor califi şi prin intermediul lor Islamul cunoaşte o nouă dimensiune politico-religioasă. Bogăţia Islamului creşte considerabil, imperiul lor experimentează o renaştere în domeniile artelor, educaţiei, ştiinţei, comerţului şi al legilor. Este perioada de apogeu a Islamului, deşi către sfârşitul secolului al zece-lea, califii îşi pierd puterea şi Imperiul este împărţit în zone de influenţă a unor guvernatori locali şi generali de război. Faptul acesta este urmat şi de împărţirea vederilor politice şi religioase.

Mongolii cuceresc Bagdadul la 1258; dar cei cuceriţi îşi convertesc cuceritorii (mongoli şi tătari) şi astfel Islamul renaşte din nou. Intre secolele al 15-lea şi al 18-lea Islamul cunoaşte expansiunea în nou zone geografice ale lumii. Trei Imperii ajută la expansiunea Islamului: Imperiul Mughal în India, Safavieh în Iran şi Otoman în Turcia. +n timpul acestor imperii Islamul se întinde în noi teritorii din Africa de Nord, Orientul Mijlociu, Turcia şi Asia Centrală. Cel mai agresiv dintre aceste imperii a fost cel Otoman (istoria noastră a românilor este plină de eroismul domnitorilor din sudul şi estul ţării care au ţinut piept expansiunii otomane prin România către, în ultimă instanţă, întreaga Europă. Otomanii au fost cei ce au atacat şi au contribuit la prăbuşirea imperiului Bizantin. La 1453, Constantinopolul, capitala Bizanţului cade după un îndelungat asediu şi devine Istambul, capitala Imperiului Otoman. Sub Suleiman cel Mare (1520-1566) Imperiul Otoman cucereşte Balcanii (cu excepţia Muntenegrului şi a unei porţiuni din coasta Dalmaţiei). Ajunge până în Ungaria, Marea Neagră, Armenia, Georgia, Valea Eufratului, Siria, Palestina, Egipt, Maroc. Expansiunea spre Vest se opreşte la porţile Vienei (1529) dar se întinde către Arabia şi Irak. Majoritatea dintre locurile noi cucerite de musulmani au fost convertite de la creştinism la islam şi de cele mai multe ori cu forţa. Dacă părinţii refuzau să se convertească, erau ucişi în faţa copiilor, copii erau luaţi robi şi umpleau haremurile cuceritorilor (fetele) sau rândurile armatelor musulmane (băieţii). Bisericile au fost transformate în moschee.

Imperiul Sfavieh cade în secolul al 18-lea, Imperiul Mughal în al 19-lea. Otomanii rămân puternici pe parcursul a 150 de ani. Viena rezistă unui nou atac la anul 1683. Otomanii sufere până la 1699 mai multe înfrângeri din partea Sfintei ALianţe (Austria, Polonia, Veneţia şi Rusia). Grecia cucereşte independenţa la 1829, Algeria este ocupată de francezi la 1830. Imperiul Otoman este abolit la 1922 şi se naşte Republica Turcia.

Statele musulmane sunt colonizate de europeni în secolele al 18-lea şi al 19-lea. Pe la 1900 erau numai câteva state musulmane ne-dominate de Occident. Britanicii şi francezii au preluat controlul unai mari părţi din lumea dominată de Islam. Cu toate acestea, coloniile trăiesc puţin şi înainte de al doilea război mondial fostele colonii îşi recâştigaseră independenţa. După război, mare parte din statele acestea se alătură Naţiunilor Unite.

Despre Islam - partea 1-a

Răspuns: Evenimentele de la 11 Septembrie 2001 au aruncat lumea întreagă, şi cu atât mai mult, poporul american într-o stare de criză. Este aproape imposibil de priceput cum de un eveniment relativ neînsemnat, în comparaţie cu măreţia acestei ţări, a aruncat pentru o clipă totul într-o stare de haos. Desigur, au murit mii de oameni şi noi am fost paralizaţi psihic în faţa televizoarelor, privind desfăşurarea ‘live’ a unui atac terorist fără precedent împotriva libertăţii, atac ce a dus nu numai la prăbuşirea celor doi zgârie-nori ai World Trade Center ci implicit şi prăbuşirea parţială a unei economii, a unor certitudini, a unei siguranţe cu privire la lumea viitorului.

Confruntaţi cu un duşman până acum bănuit de unii (care au avertizat dar care au fost consideraţi ‘guri rele’ şi ‘hiper-sensibili’ şi ca atare au rămas nebăgaţi în seamă), dar necunoscut de marea majoritate a americanilor, o mare parte a intelectualităţii a purces la cercetarea motivaţiei, religiei, forţelor ce au stat în spatele celor ce au efectuat atacul. Nu puţini dintre cei menţinaţi adineaori au purces la cercetarea religiei Islamului.

Intrebările la care vrem să găsim răspunsul sunt de genul: de ce un grup de oameni consideraţi ‘religioşi’ ar ataca în felul acesta mârşav un grup de oameni inocenţi? Care este motivaţia lor? Să fie oare vorba de ură? Si dacă este ură, ce anume a provocat-o? De ce ura împotriva guvernului american şi în ultimă instanţă, împotriva americanilor de rând?

Am auzit că atacanţii au fost musulmani: ce vrea religia lor? In ce cred musulmanii? In ce direcţie se îndreaptă? Ce se cere de la credincioşii musulmani? Si de ce unii dintre musulmani sunt mai violenţi decât alţii?

Putem începe deci prin a răspunde la ceea ce ştim despre Islam. De fapt ‘ISLAM” este numele corect al religiei întemeiate de profetul musulman Mahomed, care a pretins că însuşi îngerul Gabriel i s-a arătat pentru a-i revela din partea lui Allah (Allah este numele arab pentru ‘dumnezeu’) această nouă religie. Numele de ‘islam’ provine de la un verb arab care înseamnă a se supune (în cazul religiei acesteia, desigur că a se supune voiei lui Allah). Musulman se referă la un practicant al religiei islamului.

Cartea de bază a Islamului este Sfântul Coran. Musulmanii cred că acesta este adevăratul Cuvânt a lui Dumnezeu şi cred atât de orbeşte lucrul acesta, încât au devenit deosebit de sensibili la orice conversaţie critică sau cercetătoare asupra Coranului; faptul acesta face dificilă abordarea unui dialog deschis cu ei.

Religia aceasta îşi are începutul pe la anul 610 d.Hr., an în care profetul Mahomed a început să fie vizitat de îngerul Gabriel care i-a adus revelaţia noii religii. Fiind un om fără educaţie şi care nu ştia să scrie, Mahomed a memorizat revelaţia care mai târziu a fost dictată discipolilor săi care au scris-o. Revelaţiile acestea au continuat până la moartea profetului Mahomed şi el susţinea că poate face distincţie între revelaţia primită şi propriile sale idei sau gânduri. Despre personalitatea lui Mahomed, cartea The World Religions aminteşte că profetul era predispus la religiozitate. Postea adesea, se retrăgea pentru meditaţie şi avea visuri revelatoare. Era generos, hotărât şi genial. Era un judecător viclean şi un conducător înăscut. Putea totuşi fi crud, răzbunător şi recurgea chiar şi la asasinat dacă era cazul. Era deosebit de senzual. Cu toate cele de mai sus, la moartea sa Mahomed a neglijat importanţa numirii unui succesor, fapt ce a dus la prima schismă a religiei când adepţii sau împărţit în două: gruparea mai redusă a şiiţilor şi mai numeroasă a sunniţilor.(J.N.D. Anderson, The World Religions, Grand Rapids: Eerdmans, 1966, pag. 54, 60).

Pornind deci acum 1400 de ani, Islamul a ajuns să fie une dintre religiile majore a lumii noastre: un miliard de oameni sunt musulmani, adică unul din şase! In Statele Unite sunt mai numeroşi decât Presbiterienii, Luteranii şi Episcopalienii la un loc. Aici exită 6 milioane de musulmani. Denominaţia creştină cu cei mai mulţi membri este cea a Southern Baptists. Ea numără 15 milioane de membri; musulmanii americani sunt deci jumătate cât Baptiştii Southern. Este una dintre religiile monoteiste, alături de Iudaism şi de Creştinism. Se găseşte în multe ţări şi culturi, domină scena politico-economică şi culturală a multor popoare şi putem spune că a ajuns să cucerească adepţi până în colţurile cele mai îndepărtate a pământului. Am auzit un pertinent comentariu ce căuta să facă deosebirea între aceste trei religii monoteiste amintite adineaori (regret că nu am reţinut numele comentatorului pentru a-l credita pentru gândul său); el spunea că Iudaismul este politic dar nu este misionar. Creştinismul nu este politic, dar este misionar. Islamul este şi politic, şi misionar. Musulmanul crede că religia sa trebuie să fie unica religie a lumii, pentru că este unica religie reală revelată de Allah profetului Mohamed.

Cu toată aparenţa de monolit a religiei acesteia, trebuie să apreciem totuşi că Islamul celor din China nu este la fel cu al negrilor din Africa, cu al arabilor sau cu al negrilor din America. Musulmanii se deosebesc unii de alţii prin credinţe, practici şi comportament. Ceea ce îi uneşte este credinţa în Allah şi în profetul său, Mahomed. Mai ales acum după evenimentele de la 11 Septembrie a.c. ni se pare multora că musulmanii sunt oameni violenţi, ostili, opuşi culturii şi civilizaţiei. Trebuie să precizez aici că am o mulţime de colegi arabi şi sunt cu toţii musulmani. I-am cunoscut ca oameni paşnici, iubitori şi ospitalieri. Apropo de precizarea anterioară, sunt mulţi oameni care asociază termenul de ‘musulman’ cu cel de ‘arab’. Dar arabii sunt numai una dintre cele cinci familii majore de musulmani din lume.

Religia Islamului este destul de complexă şi complicată, în special pentru mintea occidentalului. Unii chiar au considerat ideologia Islamului obtuză, obscură şi iraţională. Invăţăturile Islamului sunt bazate pe cultura arabă a secolului al 7-lea, incorporează materiale existente în cultura şi civilizaţia arabă dinainte de Mahomed, şi conţin o ideologie împotriva oprimării şi o religie care impune prin forţă politică, socială sau armată (dacă este cazul) învăţături şi legi morale. Să nu uităm că Mahomed a fost un războinic şi om al vărsării de sânge (cu totul deosebit de Isus Christos sau Moise de exemplu, care au fost remarcaţi pentru blândeţea şi păşnicia lor, şi chiar deosebit de orice alt întemeietor de religie sau sistem moral, cum ar fi Budha, Confucius, etc). Islamul doreşte să stabiliească pe pământ o teocraţie, cu Allah la conducerea unei societăţi în care nu este nici o separare între religie şi stat. Cetăţenii acestei societăţi ar fi cu totul supuşi lui Allah ( a fi musulman după cum am arătat adineaori, înseamnă a fi supus lui Allah; mulţi musulmani se declară a fi Abd-Allah, adică ‘robii lui Allah’).

Teocraţia aceasta este aplicată prin conducătorii religios-politici, priviţi adesea ca nişte trimişi speciali ai lui Allah (Ayatolahul Khomeini a fost adesea supranumit de către musulmani ca fiind ’semnul lui Allah’). Si pentru că am amintit de Khomeini şi revoluţia sa din Iran, putem aici să amintim şi de talibanii Afganistanului, pentru că aceste două exemple ne vor arăta ceva deosebit de real şi de înspăimântător în acelaşi timp despre Islam: când acesta cucereşte o familie, un cămin, o societate, un popor, atunci controlează totul. Intreaga viaţă devine supusă legilor Coranului. Rolul Creştinismului în Occident este deosebit: acesta poate influenţa legislaţia, de exemplu, dar nu poate impune legi morale obligatorii cetăţenilor ţării în care există. In ţările musulmane, viaţa este controlată de legile Islamului. A te opune lor este se pedepseşte cu cruzime şi asprime.

Sursa

Descendentul Profetului

Motto: "Intr-o zi, milioane de oameni vor parasi tarile lor din sud pentru a se instala in nord. Si nu se vor duce acolo ca prieteni. Intrucat se vor duce sa cucereasca acest nord. Si il vor cuceri cu fii lor. Pantecele femeilor noastre ne vor darui victoria." - Pasaj dintr-un mesaj rostit la Natiunile Unite in anul 1974, de catre presedintele alegerian al vremii, d-l Huari Bumedien

Descendentul Profetului

Basam Tibi, un musulman descendent direct din profetul Mohamed (cum ii place acestuia sa se defineasca), este in acelasi timp un profesor german de relatii internationale, profesor de civilizatie islamica, doctor in stiinte sociale, filozofie si istorie.

A scris “Conflict si razboi in Orientul Mijlociu, Provocarea fundamentalismului - Islamul politic si Noua dezordine mondiala, Islamul intre cultura si politica, Criza Islamului modern: O cultura preindustriala in epoca stiintifico-tehnologica, Nationalismul arab: o analiza critica, Nationalismul arab: Intre Islam si statul-natiune, Islamul si adaptarea culturala a schimbarii sociale, Razboi si civilizatie: Politica si religia intre Ratiune si Fundamentalism, Cruciada si Jihadul - Islamul si lumea crestina, Turcia intre Europa si Islamism, Fundamentalismul in islam - un pericol pentru pacea mondiala, Orientul apropiat - Dinamica interna regionala si interesele marilor puteri, Islamul si Germania.

Acesta este unul dintre putinii intelectuali arabi/musulmani care fac parte din plapanda miscare de reforma musulmana, un om a carui competenta in materie de islam trebuie sa fie speculata pentru a intelege fenomenul musulman in lumea occidentala de azi.
El ne explica ca intelesul unor notiuni difera aproape antagonic de la o cultura la alta cand e vorba de Occident si Lumea musulmana; astfel, notiunea de pace pentru islam inseamna conform viziunii traditionale a celor 2 sfere opuse, doar extinderea a ceea ce se numeste ”Casa pacii” (“Dar el-islam”, adica lumea musulmana) la scara intregii planete, a intregii omeniri, prin disparitia ”Casei razboiului” (“Dar el-harb” - restul lumii, adica!).
Cand un musulman aude cuvantul ”pace”, ne spune el, in mintea musulmanului rezoneaza acest proces si nu cumva acela de ”pace eterna” cu care lumea vestica este obisnuita de la Iluminism incoace, un concept dezvoltat de I. Kant in sec. al 18-lea.

Tibi subliniaza ca aceasta viziune musulmana este una dintre cele mai statornice constante ale gandirii musulmane despre lume.
De aceea el vorbeste de un fel de dialog al surzilor intre Vest si Orient in materie de pace, spunand ca dificultatile apar datorita faptului ca interlocutorii musulmani sunt cu 2 fetze, iar idealistii cufuritzi ai Occidentului, sufera de o orbire provocata de naivitatea lor cronica.

Pe acelasi sablon al dialogului surzilor in jurul unor notiuni (concepte) cu sensuri diferite intre interlocutori, se afla si tema tolerantei.
Astfel, in terminologie islamica toleranta implica acceptarea non-musulmanilor intr-o societate majoritar islamica ca cetateni de clasa a doua (conceptul de dhimi).
Tibi cere musulmanilor sa aduca la zi conceptele, acceptand pluralismul.

El explica faptul ca perplexitatea episcopului de Hildesheim, cand dupa ce i se oferise de catre un imam german un exemplar de Coran, la intoarcerea gestului (oferirea de catre el a unui exemplar de Biblie), imamul s-a aratat ingrozit si a refuzat chiar atingerea cartii sfinte a crestinatatii, e doar inca o proba de ignoranta crasa tipic occidentala: Imamul a actionat conform credintei sale; pentru un imam, a oferi un Coran, inseamna a face ”dawa”, adica o chemare la Islam si nu vreun gest de curtoazie sau ecumenism ieftin.

Acest gest este doar urmarea chemarii coranice ”Si spune-le celor neinitiati: Va supuneti?” (Coran, surata 3:20).
Dupa Tibi, toate aceste aspecte trebuie luate in calcul atunci cand se angajeaza un dialog cu un invatat musulman.

(Info Tibi: http://www.newsmax.com/archives/arti...9/144341.shtml
http://www.angelfire.com/fl5/exposin...ar_warns_u.htm )

Caci Coranul permite musulmanilor sa minta, in masura in care aceasta miniciuna le este utila sau este utila religiei lor.
Este vorba de principiul protejarii (principiul al-Tekiia). Acesta permite musulmanilor sa minta in voie ori de cate ori acestia cred sincer ca asta este util pentru cresterea influentei Islamului sau pentru propasirea sau protejarea propriei lor persoane. Acest principiu isi are sursa in versetul coranic 3:27: “Sa nu permiti credinciosilor sa se imprieteneasca cu necredinciosii. Oricine face asta, nu mai are nici o legatura cu Alah, doar daca acesta nu o face pentru protejarea lui impotriva lor.” - Coran, surata 3, versetul 27.

Aceasta face extrem de dificil si nesigura orice negociere cu un om de stat islamic.
Mahomed se pretinde ca a spus (si este pastrat in ceea ce se numeste “Traditia”, sau “Spusele profetului” - Al-Hadith): “Fii lui Adam sunt tinuti responsabili pentru toate minciunile, cu exceptia acelora spuse pentru a impaca 2 oameni, pentru ca un barbat sa-si linisteasca nevasta, sau in razboi, pentru ca razboiul necesita inselatoria. ”

Astfel, pasajul uciderii prin inselatorie/minicuna a lui Kab Ibn Al-Saraf de catre trimisul profetului (Ibn Muslima), este un exemplu; alt exemplu din viata profetului este minciuna folosita de Abdulah Ibn Anis cu permisiunea profetului, pentru a se face posibila uciderea de catre acesta a lui Saban Ibn Kalid al-Hazli.

Surata coranica 16:106 (Oricine care dupa ce a acceptat credinta in Alah isi neaga credinta, cu exceptia cazului cand se vede obligat sa o faca, inima sa ramanand ferm in credinta, va primi roadele maniei lui Alah.”) a fost ”revelata” lui Mahomed, ne spune invatatul musulman Al-Tabari, dupa ce Amar Ibn Iasser a fost fortat sa-si nege credinta pe cand era prizonier al tribului Banu Moghira.

"Traditia" (Al Hadit-urile) ne spune ca fiica lui Mahomed, Um Kaltum, zice despre tatal sau ca acesta nu a mintit sau acceptat minciuna, decat in trei situatii (Al Gazali, Ihia ulum al-Din, vol. 3):
Pentru impacare intre oameni.
In razboi.
In cuplu, pentru a mentine linistea in familia sa.

In astfel de conditii poti sa te intrebi ce relevanta pot avea rezultatele unor sondaje de opinie occidentale cand e vorba de populatia musulmana din tarile Vestului. Si totusi:

”Fundamentalismus t�rkischer Jugendlicher”
http://www.oeko-net.de/kommune/kommu.../ZZMARTIN.html

Iata un sondaj de opinie realizat in Germania de catre W. Heitmeyer, J. Mueller si H. Schroeder de la Universitatea Bielefelder, sondaj al carui rezultate sunt prezentate sub numele de ”Fundamentalismul seducator: Tineretul turc in Germania”, ce ne prezinta o situatie nu tocmai roz; era de presupus ca turcii sunt mai putin radicali in materie de Islam decat arabii si este de presupus ca insusi principiul islamic al protejarii face sa avem si asa, rezultate “machiate” de atenuarea ce intervine datorita acestuia. Totusi, in ciuda acestor factori care ar atenua afisarea fundamentalismului acestor tineri, datele ne arata diferente clare intre ei si mediul inconjurator german.

Sa vedem ce zice sondajul:
Doi din trei tineri turci din Germania (la a 2 generatie de turci in tara), sunt de parere ca: “Islamul este singura religie drept-credincioasa, adica adevarata. Toti ceilalti de pe pamant, sunt necredinciosi. O jumatate dintre tinerii turci din Germania, cred ca dupa caderea comunismului, capitalismul insusi merge la vale, viitorul apartinand numai Islamului singur.

La intrebarea daca “Vi s-a intamplat in ultimele 12 luni sa distrugeti sau deteriorati in mod intentionat bunurile altuia?”, 23,9 procente dintre turci au raspuns “da”, dar doar 9,8 dintre tinerii germani in totalitate (adica turcii inclusiv).
La “Ati batut pe cineva?” s-a raspuns: “da”, 26 procente turci din Germania, dar doar 12,2 procente pentru intreg tineretul german (turcii inclusiv).
La “Ati amenintat pe cineva?”: da, 18,1 p. zic turcii, 7,5 intreg tineretul in totalitate. La “Ati luat cu forta un lucru cuiva?”: da, 17, 6 p. turcii germani, 7,7 p. intreg tineretul.

Cu afirmatia “Daca serveste intereselor comunitatii musulmane, sunt gata sa umilesc pe altcineva”, sunt de acord 17, 4 procente, si total de acord 8,3 procente.

Tot asa, 17,6 procente sunt de acord ca ”este justificata folosirea fortei pentru propasirea credintei musulmane”, si 10, 9 total de acord.
Unul din patru turci din Germania este de acord ca “daca cineva combate Islamul, aceste trebuie omorat.”

O alta concluzie a sondajului de opinie, este ca se afla in crestere cota de tineri turci care nu au contact cu germani in timpul lor liber.

Nici o mirare atunci, ca revista Der Spiegel aparuta la mijlocul lunii aprilie avea pe coperta titlul: ”Periculos de strain - Societatea multiculturala a esuat”.

Aceasta polarizare constatata de cercetatorii germani, este intarita si de faptul ca scade chiar si cota tinerilor turci care au contacte ocazionale cu tinerii germani.
100 la suta dintre cei intrebati de catre Metin Guer intr-un sondaj prcedent la iesirea de la moschee, declarau ca ar fi impotriva casatoriei fiicei lor cu un german, daca s-ar pune aceasta problema.
Tinerii din sondajul actual, impartasesc opinia mai batranilor lor piosi: un tanar de origine turca, Cemal, vorbeste provocator de germani, numindu-i cheflii/bautori si infulecatori de porc, care se exhiba goi pe plajele tarii lui vara.
Astfel, o majoritate dintre tinerii turci (50 procente), in acelasi procent ca si batranii lor, declara ca pun un mare pret pe faptul ca ai lor copii sa traiasca diferit de cei mai multi dintre germanii pe care ii cunosc. Peste 50 la suta spun ca vor sa-si trimita copii in scoli coranice. Separarea sexelor in activitatile sportive este aprobata de 25 la suta dintre tinerii turci.

In 1981 citeau un ziar din tara lor (Turcia) un procent de 40 la suta dintre tinerii germani de oirigine turca; astazi, cota a crescut la 90 la suta; asta in conditiile in care a aparut o generatie care vorbeste mai bine germana decat limba turca . . . . Viziunea despre lume a acestor ziare, ne spun universitarii care au realizat sondajul, este ingusta: prieten-dusman, bun-rau, alb-negru. Maniheism tembel adica, la inceput de nou mileniu 3.
Centrul Essener pentru studii turcesti raporteaza ca 57 la suta dintre turcii din Germania nu privesc niciodata la un post de televiziune german, desi privitul la televizor este inca cea mai populara activitate de petrecere a timpului liber. Atfel ARD, ZDF, SAT1 si RTL au cote de audienta intre 3.5 si 1,5 procente in caminele turcilor germani, cu tendinta spre scadere.

Dar iata o stire recenta care ne dezvaluie cam ce se ”invata” uneori in scolile coranice, atat de “prizate” de minoritatea musulmana a tarii: Copii de 9 ani expusi la violenta reala extrema (decapitari) sau la violenta impotriva femeii, incitati la ura si violenta (jihad):

http://www.dw-world.de/english/0,336...264562,00.html
http://www.dw-world.de/english/0,,14...44_1_A,00.html

Police and officials from Frankfurt's office of municipal authority raided a Moroccan school for Koran studies near the city's downtown train station in search of extremist propaganda used for inciting children to hatred. According to the state prosecutor's office on Monday, the officials were looking for material such as videos, DVD's and publications which showed violent and degrading images.

Authorities for the city launched the investigation after receiving a complaint from a female student at the school, who claimed children were being exposed to video material which offended human rights. One of the videos mentioned allegedly showed a decapitation, another featured violence against women. Authorities had also registered complaints of female pupils being slapped as punishment at the school and treated in a degrading manner.

A spokeswoman for the prosecutor's office in Frankfurt told German public television that there were "indications that the school was calling for a holy war against non-believers and that violent images were used to illustrate the war."

Prosecutors had said that the raid occurred at the al-Taqwa mosque on Sunday after a 9-year-old told her teacher that she and other children had been shown violent videos calling for a "holy war against unbelievers," including one video showing a beheading. "What we saw on the video is, in our view, inciting people," said Frankfurt police spokesman Peter Liebeck. "It glorifies holy war." Liebeck said that someone claimed to have bought the video at the Frankfurt mosque, which is why the search was conducted. Police said it could take weeks to fully investigate the confiscated data, mostly because the Arabic texts have to be translated into German.


Salman Masalha

Interviu luat de ziarul israelian Kol Hair intelectualului si poetului arab, doctorului in literatura araba pre-islamica, interviu reprodus de site-ul «orthodoxy today»: ( http://orthodoxytoday.org/articles4/MEMRIMasalha.shtml )

Pentru cei care il gasesc prea lung, cateva idei:
Desi statisticile ONU plaseaza la 50 la suta analfabetismul in tarile arabe, acesta este in fapt 80 la suta datorita dihotomiei lingvistice a limbii arabe (literara si colocviala). Tinerii stiu in general sa foloseasca colocviala, in care insa nu se pot exprima idei absrtacte si complexe. Nu poti scrie cercetare, arta sau istorie in coloviala.

O carte vanduta in 5000 de exemplare in intreaga lume araba (300 milioane de oameni) este considerata un mare succes de piata.

Elitele religioase ale lumii arabe sunt intoarse cu fata spre trecut, unul nu prea glorios totusi, in masura in care nu gasesti in toata istoria statului islamic (perioada araba) un singur calif care sa nu fi fost asasinat. De ex., al treilea calif Mohomed Otman bin Afan a fost ucis si aruncat pe o gramada de gunoi unde a zacut 3 zile si unde un caine a mancat un picior starvului sau.
Autorul se intreaba, aceasta este "epoca de aur" la care vor sa ne intoarca imamii ?

Situatia oribila a femeii in lumea araba se repercuteaza asupra dezvoltarii societatii, intrucat o femeie educata si activa va creste copii educati si activi.

Arabii nu au simtul critic in ceea ce ii priveste, nu stiu si nu vor sa rida de ei insisi. Sunt plini de tabuuri. Nu exista practic o satira araba. Nu au mai aparut noi istorici arabi.

Arabii israelieni sunt cei mai liberi arabi in materie de gandire si exprimare din lume.

In lumea araba orice analfabet care isi lasa barba poate deveni o autoritate si o sursa de putere. Oamenii nu cunosc istoria islamului. Cu niste indivizi care cred a poseda adevarul absolut nu poti sa discuti constructiv. Cu credinciosi nu poti avea o discutie bazata pe argumente.

Lumea araba este azi una a ignorantei, acesta felicitandu-se ca este un arab pagan (necredincios), zicand . . . . "Slava Domnului!"
Raspunde cu citat

Sursa